Nannuzzu

‘“ ‘A capu vascia a scarminià penzìari
viacchi ricordi de ‘nu tiampu biallu
ccù lli capilli a boccoli annanchiàti
Nannuzzu me parìa’ ‘nu guagliuniallu”

 Nannuzzu ccù ll’uacchji ‘ncavàti
Sedutu alla scava d’’a porta
Chi rida parràndu alli genti
Chi chiàngiadi e nullu ‘u cumpòrta’

 ‘A ‘haccia de rughe surcàta ‘
a varva pittata de jancu
‘i dianti cuntati a ‘na manu
 ‘u passu ogne jurnu cchjù stancu

‘E belle jurnàte cirùse(1)
ccù ll’ajjhitu(2) d’’a primavera
 Nannuzzu circava llu sule
Vulìadi ‘na cavuda spera

Nannuzzu è ‘na vecchia ‘huntana
 C’un caccia’ cchjù sidda alla gente
E trema ccù l’erva allu viantu…
“E’ chillu c’un serva’ cchjù a nente”

Jatàvadi ‘huma ‘u ‘hucùne
De viarnu ccù l’aria friddusa
‘na luce venìa’ dd’’a ‘hinestra
 chjuvìadi e lla porta era chiusa

Ppè spìzziu ‘nu chiccaru ‘e vinu
chi bene le duna e lle scippa…
Nannuzzu stizzàva lle vrasce
Nannuzzu ‘humava’ lla pippa

Le stava sedutu alla banda
Ppè sentare ‘e vecchie canzune
Ridìa’ quandu ‘u risu nun c’era
Ccù d’illu turnava’ guagliune

 Nannuzzu tenìa ‘na mugliera
Ch’è morta ‘nu tiampu passatu
Nannuzzu tenìadi ‘na ‘higlia
Ch’è morta ‘nu tiampu sbagliatu

E fore cadìa’ lla nivèra
‘mbevàta de jancu ‘a catramma
‘mbevàti de lacrime l’uacchji…
‘a ‘higlia ch’è morta era Mamma

‘I dianti cuntàti a ‘na manu
‘u passu ogne jurnu cchjù stancu
‘a ‘haccia de rughe surcàta
‘a varva pittata de jancu

‘Un jàtadi ‘huma ‘u ‘hucùne
de viarnu ccù ll’aria friddùsa
‘un mandadi luce ‘a ‘hinestra
 cc’è sule e lla porta stà chiusa

‘U guardu a ‘nu viacchiu ritrattu
nd’’u viju chi sempre stà tisu
ndò l’uacchji ‘un gumìjanu chiantu
ndù ‘i labbra ‘un scarròccianu(3) risu

(1)terse (2)alito (3)da “carroccia”=grappolo-

 

Novembre 1982 - La morte di mio nonno materno, avvenuta il 5 luglio del 1981, tracciò un nuovo solco nel mio animo già provato per la perdita di mia madre. La vita, dispensatrice di luce e calore,continuava a mostrarmiil risvolto della medaglia, con le sue realtà difficili da accettare. Riaffiorano in questi versi, i momenti trascorsi assieme, in fredde serate d’inverno o in torride estati. La figura di un uomo dispensatore di consigli e di saggezza, di bontà d’animo e di onestà, esempi ed insegnamenti di cui ho fatto tesoro. - Antonio Scanga -