Nivura terra

‘Un puazzu ‘hare a menu d’’un penzare…
e ‘ntr’’i penziari mia ccè trùavu a tia
ccù lli trent’anni tua bialli a guardare
sempre adacquàti ‘e risu e d’allegrìa

Chilla curnice ‘e nivuri capilli
Cadìa…cù cada’ l’acqua ‘e ‘na ‘huntana
dui prùna eranu l’uacchji piccirilli
‘a pella janca cù ‘na purcellana

‘U labbru sempre datu allu cunzìgliu
‘na culla de parove ‘nzuccaràte
‘u-mm’ere Mamma e mme sentìa ‘nu ‘higliu…
‘u-mm’ere suaru e mme sentìa ‘nu frate…

Tu…piccirilla ccù llu core grande
Pronte allu risu e d’alla cumpidènza
Ppè quali vie sì juta…?! A quale bande…?!
…Quante risate su remaste a menza…

Mò duarmi…e nullu sule te resbìglia
‘a vuce tua né chiama e né respunda…
‘a vita si nd’è juta ‘ntantavìglia…
se ia’ arrinàta cù s’arrìna’ l’unda

Gridu allu tuartu ‘e ‘nu distinu vatru
Ma ‘u male de ‘su mundu ‘un se rimedia…
L’amure chi tenìe ppè llu Teatru
T’ha datu ‘a peja parte d’’a Commedia

‘Sa vita me vò dire ca sì morta
ma sì partuta…un sacciu a quale via…
si vò turnare ‘u d’abbussà alla porta…
ch’è già raperta ‘ntr’’a li suanni mia

Nivura terra… ‘u-d’essare severa
Tu liattu…tu linzuvu ‘e ndù riposa…
E falla… quandu torna Primavera
Radice eterna de ‘nu jure ‘e rosa
 
 

 

Gennaio 2000 - emigrazione, la vecchiaia e l"alla cara memoria di Angela Falsetti" - Antonio Scanga -